Definirea noului profil al Institutului, prin unificarea forţelor de cercetare din domeniul plantelor de câmp
Succesul iniţiativelor Institutului de Cercetări pentru Cultura Porumbului, cu efecte economice directe şi imediate în agricultura ţării, a creat tendinţa de extindere treptată a preocupărilor acestui Institut şi de accentuare a paralelismelor şi competiţiei cu activitatea I.C.A.R.-ului. Prin H.C.M. nr. 305 din 22 mai 1961, Institutul de Cercetări pentru Cultura Porumbului de la Fundulea se unifică cu Institutul de Cercetări Agronomice al României, formându-se Institutul de Cercetări Agricole (I.C.A. Bucureşti - Fundulea), care devine în mai 1962 (prin Legea nr. 1/1962, art. 26) Institutul de Cercetări pentru Cereale şi Plante Tehnice, cu sediul la Fundulea, judeţul Călăraşi (I.C.C.P.T. Fundulea). Institutul trece în subordinea Institutului Central de Cercetări Agricole (I.C.C.A), ca for conducător al tuturor cercetărilor din agricultură, funcţie preluată ulterior (1969) de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice (A.S.A.S.), instituţie care reapare astfel la exact un sfert de veac după ce regimul comunist o desfiinţase.
Clădirea Administraţiei Institutului
I.C.C.P.T. Fundulea preia de la I.C.A.R. şi de la I.C.C.P. cea mai mare parte a sarcinilor de cercetare. Totodată, prin fuziune, a fost completat personalul Institutului cu cadre competente, formate de-a lungul a 34 de ani la şcoala I.C.A.R.-ului, a fost extinsă reţeaua de staţiuni experimentale prin preluarea unor staţiuni ale I.C.A.R.-ului şi s-au extins cercetările la toate culturile de câmp din România.
Obiectivele cele mai importante ale noului institut au fost:
- crearea şi generalizarea cultivării hibrizilor şi, respectiv, a soiurilor de mare productivitate la porumb, grâu, orz, orzoaică, la leguminoase, plante oleaginoase, plante tehnice şi furajere;
- organizarea producerii de seminţe, în vederea generalizării în cultură a genotipurilor valoroase;
- elaborarea unor tehnologii moderne, de mare productivitate, pentru suprafeţele irigate şi neirigate;
- efectuarea de cercetări fundamentale, esenţiale atât pentru crearea de noi soiuri şi hibrizi, cât şi pentru noile tehnologii.
Cu această ocazie, au fost reorganizate pe baze noi lucrările de cercetare, ca şi reţeaua experimentală de staţiuni coordonate ştiinţific de institut. Lucrările de ameliorarea plantelor s-au concentrat iniţial la Fundulea, Turda, Lovrin, Podu-Iloaiei, Braşov şi Dobrogea (Valu lui Traian), dar, pe parcursul timpului, reţeaua centrelor de ameliorare a suferit unele modificări, prin desfiinţarea temporară a centrelor de la Podu-Iloaiei şi Dobrogea şi prin înfiinţarea de noi centre de ameliorare la Suceava, Albota, Teleorman (care preia de la Fundulea lucrările de ameliorare la ricin şi bumbac), Caracal, Livada şi Secuieni (care preia lucrările de ameliorare la rapiţă) etc.
În anul 1963, la Fundulea, este demarată acţiunea de construcţie etapizată a unui mare complex pentru condiţionarea seminţelor de cereale şi leguminoase pentru boabe cu o capacitate proiectată de 6.000 t, dar care în fapt putea depăşi 10.000 t, dotat cu utilaje de înaltă calitate şi productivitate.
În anul 1967 s-a înfiinţat Institutul de Cercetări pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr de la Braşov, care a preluat întreaga tematică de cercetare a culturii cartofului şi sfeclei de zahăr. De asemenea, tematica privitoare la plantele medicinale şi aromatice a fost preluată de o unitate specializată - Staţiunea de Cercetări pentru Plante Medicinale şi Aromatice, înfiinţată la Fundulea în anul 1976.
În 1964, I.C.C.P.T. Fundulea a adus o contribuţie importantă la desfăşurarea cu succes a celui de-al VIII-lea Congres Internaţional de Ştiinţa Solului în România. Fostul colaborator al Institutului de la Fundulea, prof. Irimie Staicu, a fost ales preşedinte al celei de-a VII-a Secţii a Societăţii Internaţionale de Ştiinţa Solului (Tehnologia lucrărilor solului), iar dr. ing. Cristian Hera a fost desemnat ca secretar al aceleiaşi secţii.
În anul 1975, ca o recunoaştere a priorităţilor româneşti în genetica florii- soarelui, i se atribuie dr. ing. Alexandru Viorel Vrânceanu coordonarea reţelei internaţionale de cercetare F.A.O. în acest domeniu.