Modernizarea Institutului

În perioada 1968-1971, datorită, în mare măsură, specialiştilor români care au lucrat în cadrul F.A.O., Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare a acordat României un sprijin pentru dezvoltarea lucrărilor de cercetare agricolă şi, în special, a celor de ameliorare şi producere de sămânţă la culturile de câmp, sprijin care a avut o influenţă extrem de favorabilă asupra eficienţei acestor lucrări. În acest cadru, I.C.C.P.T. Fundulea a beneficiat de 5 milioane $ pentru îmbunătăţirea dotării şi pentru specializări. Sub conducerea prof. Alois Mudra, din Germania, specialist format la Cluj, în România interbelică, sub îndrumarea profesorului Nicolae A. Săulescu, şi revenit în ţară ca expert F.A.O., se îmbunătăţeşte substanţial baza materială a lucrărilor de cercetare, prin construirea a noi pavilioane de cercetare, a fitotronului de la Fundulea, se procură utilaj modern pentru mecanizarea lucrărilor în câmpurile experimentale, aparatură de laborator, se lărgeşte documentarea ştiinţifică şi se efectuează stagii de specializare şi documentare în numeroase centre de cercetare agricolă cu renume, stabilindu-se astfel legături de cooperare deosebit de fructuoase. În paralel, Institutul de la Fundulea a beneficiat în aceşti ani de un bun aflux de cadre, prin repartizarea în cercetare a şefilor de promoţie de la institutele agronomice. Cercetătorii de la Fundulea au lucrat alături de experţii F.A.O., care au activat la Fundulea în perioada 1968-1971, şi au putut fi specializaţi peste hotare. Mulţi dintre cercetătorii de la Fundulea au beneficiat de stagii de specializare în Germania (prin burse Humboldt, DAAD, F.A.O. şi altele), în  Franţa, Italia, Anglia, Mexic şi S.U.A.

Noua cladire a Institutului

Paralel cu sprijinul important primit de  Institutul de la Fundulea din partea unor instituţii internaţionale (F.A.O., A.I.E.A. etc.) şi al unor instituţii de cercetare ştinţifică agricolă din ţările avansate (S.U.A., R.F.G., Franţa, Marea Britanie etc.), I.C.C.P.T. Fundulea  a contribuit la formarea de cadre, modernizarea tematicii de cercetare din ţările în curs de dezvoltare, la intensificarea schimbului de informaţii ştiinţifice agricole prin organizarea de seminarii, simpozioane, conferinţe ştiinţifice internaţionale, primirea unor cercetători în stagii de perfecţionare sau prin realizarea unor teme comune de cercetare.
Institutul a sprijinit dezvoltarea cercetării şi practicii agricole din alte ţări, prin participarea specialiştilor de la Institut la proiecte de dezvoltare din diferite zone. Cu această ocazie au fost efectuate cercetări de tehnologie agricolă şi protecţia culturilor în condiţii total diferite de cele din România.
S-au luat măsurile necesare pentru continuarea lărgirii bazei de informaţii ştiinţifice prin perfecţionarea sistemului de documentare la nivel de A.S.A.S.,  dezvoltarea relaţiilor de colaborare cu  partenerii existenţi şi încheierea de noi contacte de colaborare cu universităţi de stat americane, precum cele din Nebraska, Iowa din S.U.A.,  Guelph, Ottawa, Winnipeg din Canada, cu Centrul Internaţional de Porumb şi Grâu (CIMMYT) din Mexic, cu Institutul Naţional de Cercetări Agricole din Argentina şi cu instituţii europene, precum  Reţelele Europene ale F.A.O. pentru porumb, floarea-soarelui şi soia, cu institute de cercetare şi universităţi din Spania, Germania, fosta Yugoslavie, Bulgaria, cu firme străine, precum Pioneer din S.U.A., COOP de Pau şi Rustica din Franţa, Nordsaat din Germania şi altele.
Această acţiune de modernizare şi de aliniere la nivelul cercetărilor pe plan mondial a avut efecte imediate, de accelerare a progresului genetic prin crearea de noi genotipuri la toate plantele agricole şi de îmbunăţire a orientării cercetărilor de agrofitotehnie şi de protecţia plantelor. În acelaşi timp,  au existat şi importante efecte de durată, prin asigurarea resurselor care au permis menţinerea unui nivel ridicat al cercetărilor în perioada de izolare crescândă şi restricţii materiale, ce a urmat.
În perioada următoare, structura organizatorică a I.C.C.P.T. Fundulea a suferit numeroase modificări, în  scopul concentrării preocupărilor asupra cercetărilor aplicative.
În anul 1975 echipa de cercetare a I.C.C.P.T. Fundulea este completată prin transferul a numeroşi cercetători biologi de la Institutul de Biologie „Traian Săvulescu”, care au adus o contribuţie importantă în dezvoltarea cercetărilor în domeniul geneticii, citogeneticii şi fiziologiei vegetale. Deşi comasarea a purtat în mare măsură amprenta subiectivităţii şi a perturbat cercetările teoretice din biologie, pentru I.C.C.P.T. Fundulea aceasta a însemnat un câştig, iar pentru mulţi dintre cercetătorii implicaţi a însemnat şi o importantă lărgire a studiilor efectuate.
Din punctul de vedere al finanţării activităţilor de cercetare-dezvoltare, începând cu anul 1970 s-a trecut la sistemul de contractare a fondurilor necesare pe programe, Ministerul Agriculturii având calitatea de ordonator de credite. In acest context, alocarea de fonduri (prioritar de la bugetul statului, dar şi din fondul de tehnică nouă al ministerului de resort), se realizează la nivel global, instituţional, repartiţia acestora pe programe fiind propusă de către personalul de decizie din cadrul Institutului.
Iniţial,  în număr de 12 şi ulterior, completate cu încă trei, programele de cercetare, derulate până în anul 1990 inclusiv, au fost următoarele: