Sectorul de dezvoltare
În cadrul activităţii Institutului, sectorul de dezvoltare a fost şi este în continuare orientat cu precădere către valorificarea rezultatelor finalizate ale cercetărilor proprii, de ameliorare şi tehnologice, în principal prin multiplicarea seminţelor din verigi biologice superioare, cu precădere din noile soiuri şi hibrizi.
Pe parcursul organizării şi dezvoltării sale, activităţile şi responsabilităţile acestui sector au fost multiple, reflectate prin specificul diferitelor componente de infrastructură. Astfel, producerea de seminţe a făcut obiectul de activitate principal al fermelor vegetale, atât al celor specializate, cât şi al celor cu profil complex. Plecându-se de la premisa posibilităţilor de valorificare superioară, prin producţia zootehnică, a subproduselor rezultate din activităţile de producere şi procesare a seminţelor, au fost înfiinţate şi două ferme de asemenea profil: o fermă de vaci cu lapte şi o fermă mixtă de porci şi păsări. În zona terasată a lacului Mostiştea, din cadrul teritoriului Institutului, a fost organizată ferma viticolă Tămădău, profilată pe producerea strugurilor de masă. De asemenea, în cadrul sectorului, şi-au desfăşurat activitatea compartimentele: procesarea seminţelor, termo-energetic şi, respectiv, cel de construcţii.
Corelat cu modificările privind patrimoniul funciar, producţia vegetală a fost extinsă la un moment dat la nivelul a 8 ferme. Treptat, numărul acestora s-a redus la 6, prin preluarea de alţi beneficiari a terenurilor aferente fermei Manciu şi ulterior fermei Stoeneşti, aceasta din urmă fiind amplasată pe teritoriul judeţului Prahova.
Ponderea grupelor de culturi a variat semnificativ, în funcţie de cerinţele diferitelor perioade caracteristice. Astfel, în structura culturilor, cerealele păioase au avut o pondere de 33 – 44%, leguminoasele pentru boabe de 4 – 18%, porumbul şi sorgul de 26 – 30%, plantele tehnice de 7 – 16%, iar plantele furajere de 3 – 22%.
Ca efect direct al progreselor genetice, materializate în noile soiuri şi hibrizi, dar şi al perfecţionărilor continue ale tehnologiilor de cultură, randamentele la unitatea de suprafaţă au avut o evoluţie pozitivă. Pentru ilustratrea acestui fapt, este elocventă dinamica în timp a producţiilor medii obţinute la grâul de toamnă. Astfel, de la o producţie medie de 2.298 kg/ha, înregistrată în perioada 1957 – 1960, s-a ajuns la 3.414 kg/ha, în perioada 1966 – 1970, respectiv, la 5.120 kg/ha în perioada 1976 – 1980. Nivelurile ridicate ale producţiilor medii s-au menţinut şi în anii care au urmat. Pentru perioada recentă, sunt de menţionat producţiile medii de peste 5.100 kg/ha realizate în anii 2000 şi 2001, precum şi recordul producţiei medii, de 6.302 kg/ha, înregistrat în anul 2004.
Un merit incontestabil al sectorului de dezvoltare, necesar a fi consemnat, a constat în perfecţionarea şi implementarea metodelor de înmulţire rapidă a noilor soiuri de cereale păioase, contribuind astfel substanţial la valorificarea mai timpurie a acestora în unităţi de producţie. Prin creşterea coeficientului de înmulţire de la 1 : 10 la 1 : 150 pentru grâu şi la 1 : 300 pentru orz, a fost posibilă obţinerea unor recolte de peste 7.700 kg/ha la ambele specii, în contextul utilizării unor norme reduse şi foarte reduse de sămânţă (25 – 50 kg/ha).
Cantităţile totale de seminţe produse de Institut, majoritar în fermele vegetale ale sectorului de dezvoltare, au fost, de asemenea, influenţate de suprafeţele cultivate în diferitele perioade, precum şi de performanţele agronomice ale soiurilor şi hibrizilor cultivaţi. Astfel, în primii ani de activitate se produceau în medie cca 5 mii tone seminţe, în deceniul următor s-a ajuns la o medie anuală de aproape 12 mii tone, ca în perioada 1980-1985 să se producă anual peste 15 mii tone. În contextul economiei de piaţă, al suprafeţelor de teren în folosinţă, în perioada ultimilor cinci ani s-au produs în medie 10,5 mii tone seminţe, excepţie făcând anul 2003 cu numai 4,2 mii tone seminţe, produse şi procesate.
Producţia zootehnică, constând în ouă, carne şi lapte, în decursul timpului s-a caracterizat prin parametri variabili de performanţă tehnică şi economică. Cu perioade faste, cu rezultate de referinţă, atât sub aspectul producţiilor realizate şi valorificate, cât şi al valorii genetice a efectivelor de animale şi păsări, treptat, sub impactul deteriorării rapide a situaţiei zootehniei la nivel naţional, sectorul zootehnic din Institut a devenit nerentabil, înregistrând în ultimii ani pierderi de ordin financiar semnificative. O situaţie similară caracterizează şi ferma viticolă, astfel încât, în prezent, ambele domenii de activitate sunt în curs de lichidare.
Prin rezultatele sale economice, pe ansamblu deosebit de favorabile, sectorul de dezvoltare a reprezentat o sursă importantă de venituri pentru susţinerea financiară a activităţii întregii unităţi, implicit a sectorului de cercetare, prin sistemul de cofinanţare a majorităţii proiectelor de cercetare.